axis fourni

trece un rând de furnici prin axa blocului meu
exact pe la mine prin bucătărie

mă gândeam să scriu un poem dar
până când îmi vei scrie tu, şirul se va
deja
întoarce, poate fără vreo veste din cer

e liniştită încăperea, numai centrala termică
rămâne cu gura căscată

tot îi picură de poftă doar când meditează
la ce te-ai gândit în clipa asta şi tu

dar, ce multă apă curge prin conducte
şi ce mult aer în rotocoale urcă pe lângă ţevi
constant
până vii tu

pare un trafic între pământ şi cer,
pe care nu vreau să-l opresc
de apă, aer şi soldaţi

mi-am pierut cheile şi gândurile
numărând oiţe minuscule, negre
şi cu antene foarte mici
pe frunte

e linişte sacadată şi întreb
dacă nu mi-a văzut careva sufletul
cândva era precis
aici

nimeni nu răspunde nimic
firmituri de gânduri se duc înşiruite spre cer
şi se coboară constant în paşi de furnică

ele trec vertical peste cuvintele
scrie tu
şi tu
vii tu